papadia,echinaccea,galbeneaua,salvia,socul

PAPADIA se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.
Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina.
ECHINACEEA pentru raceala.
Un ajutor de nadejde in lupta impotriva racelii este echinacea (Echinacea spp.). Conform unui studiu, planta a intarit sistemul imunitar si a grabit vindecarea cu cel putin 1-2 zile. Cea mai cuprinzatoare cercetare asupra efectelor echinaceei a fost realizata la Universitatea din Wisconsin, SUA, si a inclus noua studii, dintre care opt au aratat beneficiile acestui tratament: simptome mai usor de suportat si vindecare mai rapida.
Galbenelele sunt extrem de banefice organismului, indiferent de modul de utilizare. Acestea sunt recomandate sub forma de ceaiuri, cat si tinctura sau unguent.


Ceaiul de galbenele este recunoscut pentru calitatile sale terapeutice asupra intaririi imunitatii si reglarii functiilor metabolismului.

Ceaiul de galbenele trateaza gastrita si ulcerul gastric. Se recomanda 2 cani de ceai de galbenele pe zi, dimineata si seara.

Alta utilizare a ceaiului de galbenele este pentru tratarea gingiilor care sangereaza. Se clateste gura, dupa periaj, cu ceai de galbenele, pentru a reduce inflamatiile gingivale si pentru vindecarea mai rapida a infectiilor.

Infuzia de galbenele se prepara din 2 lingurite de floare uscata (fara codite) la o cana de apa fiarta. Se foloseste in tratarea acneei, inflamatiilor tenului sau a cancerului de piele intr-un timp indelungat. Galbenelele mai sunt folosite in tratamanetul extern ca cicatrizant si antiinflamator in tratamentul plagilor, arsurilor, degeraturilor si ulceratiilor. Se aplica comrese pe rani, arsuri sau ulceratii.
Alifia de galbenele are rolul de a mentine echilibrul hidric al epidermei si de a conferi catifelarea naturala a pielii datorita continutului bogat in vitamine.
Utilizări terapeutice interne

Încă din antichitate, salvia are faima unui panaceu (leac universal), fiind considerată ca fiind unul dintre cele mai renumite tonice digestive şi nervoase. Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Este recomandat celor cu astenie nervoasă şi convalescenţilor, deoarece combate stările de slăbiciune, lipsa poftei de mîncare, surmenajul, depresia, tremurăturile membrelor şi paralizia.

Mulţi doctori au recunoscut proprietăţile remarcabile ale salviei: ei o administrează în spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor cu cele mai bune rezultate. În cazul acestor afecţiuni, se beau 2 ceşti pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură.

Salvia este cel mai bun remediu antisudorific. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă, în afară de levănţică, de mare ajutor oamenilor: ea vindecă maladia care provoacă această transpiraţie în timpul nopţii şi îndepărtează, prin puterile ei înviorătoare, slăbiciunea care însoţeşte boala.

Ceaiul de salvie are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturînd toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Stimulează funcţiile stomacului şi calmează spasmele, înlătură greţurile, durerile intestinale şi stopează diareea (mai ales la sugari). Are acţiune depurativă şi elimină mucozităţile abundente din aparatul respirator şi stomac.

Salvia regularizează şi face să apară menstrele după naşteri, restabilizînd tonusul uterului. Uşurează naşterile. Favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa. Ajută la scăderea zahărului din sînge la diabetici, opreşte lactaţia la femei.

Infuzia de salvie este diuretică, antifebrilă, tonică şi stimulentă. Activează funcţiile circulatorii (previne infarctul), vindecă reumatismul, astmul, nevralgiile, edemele, combate guta.

Utilizări externe

Ceaiul de salvie se recomandă extern în mod deosebit în amigdalite, boli de gît, abcese dentare, inflamaţii ale faringelui şi cavităţii bucale. La mulţi copii şi adulţi nu s‑ar fi ajuns la operaţie de amigdale dacă s‑ar fi intervenit la timp cu salvie. Dacă lipsesc amigdalele, care, în calitatea lor de "poliţişti" ai organismului, opresc substanţele otrăvitoare şi le prelucrează, acestea se îndreaptă direct către rinichi.

Salvie ajută şi dinţii care se mişcă, gingiile care sîngerează, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clăteşte gura sau se face gargară cu infuzie.
SOCUL,
Ceaiul de soc este unul dintre cele mai recomandate ceaiuri pentru slabit , intrucat elimina toxinele din organism, fiind diuretic si intr-o mica masura laxativ.
Actiune: sudorifica, diuretica, emolienta, laxativa, antireumatica, antinevralgica, stimuleaza rezistenta organismului.
Indicatii: bronsite, faringite, gripa, guta, reumatism, infectii urinare.
Se prepara o infuzie din 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa. Se beau 3-4 cani pe zi. Se foloseste alaturi de alte plante medicinale cu efect sudorific, antireumatic si depurativ.