ULEIUL DE MASLINE

Utilizat in alimentatie, cosmentica si medicina naturista, proprietatile uleiului de masline au fost apreciate inca din cele mai vechi timpuri. Conform lui Homer, de mai bine de 10 mii de ani maslinul creste pe taramul Greciei. Acesta numea uleiul de masline “aurul lichid”. Maslinul a fost considerat pom sacru potrivit legii lui Solon, iar oricine distrugea un maslin era exilat sau ucis. De-a lungul timpului, maslinul si-a oferit crengutele si frunzele pentru laurii de pe crestetul regilor, iar din uleiul fructului sau au fost unse cele mai nobile frunti ale istoriei. Hipocrate, parintele medicinei, folosea uleiul din masline proaspete pentru a trata unele boli cronice. In Evul Mediu acest ulei era folosit pentru a trata diverse afectiuni ginecologice, ulcere si afectiuni gastrointestinale, nevralgii, folosit ca laxativ etc. Toate aceste utilizari si le-a pastrat si astazi.
Uleiul de masline provine doar de la fructele verzi, iar culoarea, consistenta si mirosul variaza in functie de clima, de soiul maslinului etc. El contine vitamine ca A, B1, B2, C, D, E, K, fier, acizi grasi nesaturati, saturati, , trigliceride, etc.
Acest ulei este ideal pentru gatit, aceasta pentru ca nu isi pierde proprietatile la incalzire decat peste 210 grade celsius, iar temperetura optima pentru gatit este de 180 de grade Celsius. La temperatura de gatit alte grasimi isi pierd proprietatile si devin toxice.

Ce tratam cu uleiul de masline:

Colesterolul crescut: uleiul de masline scade concentratiile de LDL fara a reduce HDL, protejand in felul acesta impotriva bolilor cardio-vasculare si aterosclerozei.
In cazul hipertensiunii arteriale, s-a dovedit ca uleiul scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica.
La nivel gastrointestinal, uleiul de masline are actiuni vindecatoare pentru ulcerul gastro-duodenal, pentru gastrite, dar si pentru afectiuni biliare. Astfel, uleiul de masline ajuta la drenajul biliar si dizolva calculii mici de colesterol. Persoanele cu probleme hepatice sau biliare pot lua 1-2 lingurite inaintea fiecarei mese. In cazul litiazei biliare (prezenta de calculi biliari) se poate amesteca o jumatate de ceasca de ulei de masline cu o jumatate de ceasca de suc de lamaie si se bea seara inainte de culcare.
Osteoporoza: uleiul de masline ajuta la mentinerea densitatii oaselor.
Diabetul: avand efecte benefice asupra multor sisteme din organism, este indicat si in cazul diabetului ca substituent alimentar, prevenind sau intarziind aparitia unor afectiuni tipice acestei boli.
Uleiul de masline este unul dintre cele mai bune analgezice naturale, calmand durerile de natura inflamatorie.Uleiul actioneaza la fel ca ibuprofenul (Panduden, Nurofen), efectele calmante datorandu-se unei substante numite oleocantal. Este bun pentru frectii in cazul durerilor de inchieturi, amleiorand simptomatologia din artritele reumatismale. Se pot face frectii cu el si copiilor.
De asemenea s-a demonstrat ca folosirea uleiului de masline pe termen lung protejeaza impotriva cancerului. O dieta cu ulei de masline si multe fructe si legime (asemanatoare dietei mediteraneene) poate reduce riscurile de aparitie a cancerului cu pana la 75%. Totodata intarzie evolutia cancerului de san.
O alta calitate a sa este de a creste imunitatea organismului, stimuland sinteza anticorpilor.
Mult folosit este si in cosmetica, uleiul de masline fiind utilizat in diverse preparate pentru piele si prevenirea caderii parului. Este bun si pentru unghii.
MASTI CU ULEI DE MASLINE:

Masca preparata din suc de castraveti, argila si ulei de masline: se amesteca o lingura de ulei cu putin suc de castraveti si se adauga argila pana se obtine o pasta. Aceasta se aplica pe fata si se lasa jumatate de ora, dupa care se clateste. Este buna pentru curatarea tenului.
Pentru tenuri uscate ori ridate va recomand o masca din ulei de masline, fructe de sezon (oricare, mai ales banane), un ou crud batut si o lingura de miere. Toate se amesteca si se aplica pe fata timp de 30 de minute.
Masca din pulpa de portocala, ulei de masline si branza de vaci. Acestea se amesteca si se aplica pe fata timp de jumatate de ora. Masca este foarte buna pentru orice tip de ten, revigoreaza, hidrateaza si reda elasticitatea pielii.
Avand in vedere calitatile sale deosebite uleiul de masline nu ar trebui sa lipseasca din alimetatia nimanui. Pentru a va mentine sanatatea este recomandat sa consumati cel putin saptamanal uleiul de masline.

Sanatate Japoneza

Gomajul pentru corp

Ce este de fapt gomajul şi ce efecte are el? Dr Viviana Iordache, medic specialist dermatolog la Centrul medical Miko Med, defineşte gomajul ca fiind metoda uşor abrazivă prin care se aplică direct pe piele substanţe ce determină o îndepărtare a ţesutului epidermic până la nivelul stratului cornos.
Şi pe faţă, şi pe corp
Efectele gomajului sunt vizibile: reuşeşte să împrospăteze pielea pe zona respectivă, o curăţă şi îi conferă strălucire. Trebuie ştiut că această metodă de eliminare a celulelor moarte acumulate la suprafaţa epidermei nu are nici un efect dacă după efectuare nu se aplică creme hidratante.Pentru a avea efect terapeutic este recomandat ca intervalul la care se realizează gomajul să fie de minimum 10 şi maxim 21 de zile. Gomajul lasă un strat epidermic mai subţire şi permite chiar îndepărtarea anumitor pete.
Gomajul se poate efectua şi pe corp. “Va fi mai slab, se va realiza mai delicat decât cel de pe faţă. Pielea de pe faţă este mai obişnuită şi prezintă şi o rezistenţă mai mare la acest procedeu cosmetic”, menţionează dr Viviana Iordache.

Gomaj vs peeling
Deşi confundat frecvent cu peelingul, gomajul este doar echivalentul unui peeling superficial. Peelingul reprezintă îndepărtarea pe cale chimică a celulelor moarte.

Şi diferenţele nu se opresc aici. Gomajul poate fi efectuat fără a fi consultat medicul sau cosmeticianul, pe când pentru peeling este nevoie de recomandarea unuia dintre aceştia.

Se pare că ambele metode au în comun contraindicaţia expunerii la soare după efectuare. În cazul gomajului, două-trei zile este interzisă expunerea la soare sau şedinţele la solar. În cazul în care am efectuat un peeling, trebuie să evităm expune-rile aproximativ o lună.
ATENTIE!!!!!

IRITAŢII. Nu trebuie neglijate nici efectele adverse pe care le poate avea gomajul. Efectuat mai des decât este recomandat, gomajul devine unul dintre cei mai importanţi factori care pot declanşa sensibilitatea pielii. Aceasta se irită şi se înroşeşte mai repede.

MĂŞTI. Persoanelor cu tenul acneic, seboreic le este recomandat gomajul pe baza unei măşti. La o lingură de mălai se adaugă un albuş de ou şi zeamă de lămâie. Persoanele cu ten normal sau uscat pot opta pentru o mască preparată astfel: o lingură de mălai, o linguriţă de miere de albine şi un albuş. Măştile se lasă 15 minute pe faţă, după care se îndepărtează cu apă călduţă, niciodată fierbinte.

OTETUL DE MERE VINDECA BOLI

Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii.
care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice.
Otetul de mere vindeca 100 de boliAcesta ar putea candida la titlul de panaceu By Carmen Ivanov, Associate Editor

12th of May 2006, 07:25 GMT

Adjust text size:




Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii.

Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu.

Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si impiedica procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor.

Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza.

Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina recomanda in toate aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor.

Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid.

masti naturale pentru par.

Datorita vopsitului, permanentului, decolorarii si altor “traume” la care este supus parul nostru, ne confruntam cu varfuri despicate, par tern, lipsit de stralucire sau friabil. Il putem ingriji, desigur, cu masti si balsamuri din comert, dar de ce sa nu profitam de tratamentele oferite de natura?

Amesteca un ou cu o lingura de ulei de ricin. Aplica acest amestec la radacini, masand usor. Inveleste-ti capul intr-un prosop pentru a pastra caldura si ramai asa timp de 30 de minute. Spala-ti parul cu sampon, apoi usuca-l si aranjeaza-l ca de obicei. Oul este cel mai eficient balsam natural, iar uleiul de ricin grabeste cresterea parului.

Amesteca jumatate de pahar de ulei de masline cu sase picaturi de ulei essential de rozmarin. Maseaza bine scalpul dar ai grija sa ungi si varfurile. Inveleste-ti capul intr-un prosop si ramai asa jumatate de ora. Spalat-ti parul si aranjeaza-l ca de obicei.

Oulsingur poate fi folosit ca un adevarat balsam de par. Separa albusul de galbenus si bate albusul cu un tel pana se transforma intr-o spuma groasa apoi adauga si galbenusul. Maseaza-ti aceasta spuma in parul curat, dupa spalare, si ramai asa cateva minute. Dupa ce clatesti parul tine-l putin sub un jet de apa rece. Pentru si mai multa stralucire clateste-l cu un litru de apa calaie in care ai dizolvat doua linguri de otet. Nu-ti face griji, mirosul de otet nu va ramane in par.

masti naturale pentru toate tipurile de ten.

Eu personal m-am saturat sa dau banii degeaba pe fel de fel de masti si creme minune de la care m-am ales doar cu cosuri si iritatii.Asa ca am ales mastile naturale,facute in casa,"leacuri babesti" de care sunt mul mult mai multumita.
Am sa expun mai jos masti pentru fiecate tip de ten.

PENTRU TENUL USCAT:
se recomanda bananele, albusul de ou, untul, printre altele. Iata cateva idei pentru a ingriji tenul uscat si/sau ridat:

Masca antirid: paseaza o banana pana devine o pasta apoi aplic-o pe fata pentru 20-30 de minute.

Masca din banana: amesteca o banana cu putin miere si o lingura mare de iaurt. Tine anestescul pe fata timp de jumatate de ora, apoi curata-l cu apa calduta.

Masca din ou: peste un albus de ou batut adauga o lingurita de miere si una de ulei de masline.

Masca din capsuni: amesteca doua-trei capsune foarte coapte cu un iaurt gras sau cu smantana. Aplica masca pe fata timp de 20-30 de minute.

Masca din unt: unge zonele cele mai uscate ale fetei cu un amestec din parti egale de apa si unt, lasa sa actioneze 10-15 minute, apoi spala cu apa calduta.
Pentru tenul gras se recomanda acele fructe si legume care au proprieati astringente si care pot inchide porii.

Masca de mere: o jumatate de mar se da prin razatoare si se amesteca cu o lingurita de miere. Se intinde pe fata si se lasa sa actioneze in jur de 20 de minute.

Comprese cu rosii: avand excelente calitati astringente rosia se poate aplica pe fata ca atare, taiata in felii.

Masca de tarate: doua linguri de tarate se amesteca cu o lingurita de drojdie, zeama de la o jumatate de lamaie si o lingura de apa. Zonele mai grase se maseaza cu acest amestec.

Masca din malai: o mana de malai se amesteca cu o jumatate de lamiae si un albus de ou. Aceasta pasta se maseaza pe fata apoi se lasa pana se usuca si se indeparteaza cu apa calduta. Este cel mai bun scrub natural.
Desi tenul normal este ideal si, de obicei, lipsit de probleme si el trebuie ingrijit cu aceeasi atentie cu care ingrjim un ten cu probleme. Foarte potrivite sunt urmatoarele amestecuri:

Masca din mustar: o jumatate de pahar de mustar se amesteca cu doua linguri de apa si cateva petale de trandafiri. Compozitia se lasa pe fata timp de jumatate de ora, apoi se clateste cu apa din abundenta.

Masca de papaya: un fruct de papaya se paseaza si se aplica pe fata ca o masca, apoi se indeparteaza dupa 20 de minute. Desi este mai greu de gasit, fructul de papaya este excelent pentru ingrijirea tenului si intra in compozitia multor cosmetice.

Masca din lapte batut: un pahar de lapte batut se amesteca cu zeama a doua lamai. Masca se tine pe fata timp de jumatate de ora apoi se indeparteaza cu apa fierbinte, urmata de un jet de apa rece.

Masca de fructe: dintre toate fructele bananele si capsunele sunt cele mai potrivite tenului normal. Daca te induri sa nu mananci aceste fructe paseaza-le si aplica pe fata pasta obtinuta.

Masca din morcovi: doi morcovi rasi se amesteca cu un galbenus de ou si jumatate de pahar de lapte. Se lasa sa actioneze 20 de minute.

Masti pentru tenul gras:

Curata doua mere si amesteca-le cu o lingura de miere. Lasa sa actioneze 20 de minute dupa care spala fata cu apa din abundenta;
Aplica pe fata o rosie foarte bine coapta, iar dupa 20 de minute o poti indeparta cu apa;
Amesteca doua linguri de tarate cu o lingurita de drojdie, o lingurita de suc de lamaie si o lingura de apa. Maseaza-ti fata cu aceasta pasta in special in zona nasului si a barbiei si evita zona ochilor. Lasa 1-2 minute sa actioneze, dupa care spala cu apa calduta;
Amesteca o jumatate de lamaie cu o jumatate de pahar cu faina de ovaz si un albus de ou batut spuma. Aplica aceasta compozitie pe fata si dupa ce se usuca, indeparteaz-o cu apa calda.


TENUL NORMAL si MIXT:

Se freaca bine un galbenus de ou proaspat cu o lingura de miere, o lingura de zmeura zdrobita si lingura de amidon si se intinde pe fata, gat si decolteu. Dupa 30 de minute se spala cu apa calduta.
O lingurita de miere, o lingura cu suc proaspat de ananas si o lingurita de tarate de grau.
Se zdrobesc doua felii de pepene galben si doua de mango, se amesteca cu o lingura de smantana dulce si se aplica pe piele. Dupa 30 de minute se indeparteaza cu apa calduta.
Se dau prin razatoarea mica cateva felii de papaya si mango si se adauga doua lingurite de miere, se omogenizeaza si se aplica pe piele. Dupa 30 de minute se indeparteaza si se clateste cu apa calduta.
Se amesteca 2-3 linguri de argila alba cu suc proaspat de fructe, pana se obtine o pasta omogena. Se intinde masca pe fata, gat si decolteu, se lasa sa se usuce si apoi se indeparteaza cu apa calduta.
Se amesteca bine un galbenus de ou proaspat cu doua linguri de branza de vaci, pana se obtine o pasta cremoasa. Se aplica masca pe fata, apoi dupa 20 de minute se indeparteaza cu apa calda.
O lingurita ulei de masline, un galbenus proaspat, o lingurita de miere, 100 g argila alba (caolin) si doua picaturi de trandafir.
Se amesteca bine un galbenus de ou proaspat cu doua lingurite de morcov ras fin, o lingurita de amidon si una de miere si se intinde pe fata, gat si decolteu. Dupa 20-30 de minute se indeparteaza si se clateste.
Se amesteca 4 linguri de cartofi cruzi rasi fin cu o lingurita de amidon, se aplica si se lasa 20 de minute. Se clateste cu apa calduta.
Se freaca bine doua linguri de miere cu doua linguri de ulei de masline sau de porumb si se intinde pe fata, gat si decolteu. Dupa 30 de minute se indeparteaza cu un tampon de vata imbibat in infuzie calduta de musetel sau galbenele.

papadia,echinaccea,galbeneaua,salvia,socul

PAPADIA se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.
Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina.
ECHINACEEA pentru raceala.
Un ajutor de nadejde in lupta impotriva racelii este echinacea (Echinacea spp.). Conform unui studiu, planta a intarit sistemul imunitar si a grabit vindecarea cu cel putin 1-2 zile. Cea mai cuprinzatoare cercetare asupra efectelor echinaceei a fost realizata la Universitatea din Wisconsin, SUA, si a inclus noua studii, dintre care opt au aratat beneficiile acestui tratament: simptome mai usor de suportat si vindecare mai rapida.
Galbenelele sunt extrem de banefice organismului, indiferent de modul de utilizare. Acestea sunt recomandate sub forma de ceaiuri, cat si tinctura sau unguent.


Ceaiul de galbenele este recunoscut pentru calitatile sale terapeutice asupra intaririi imunitatii si reglarii functiilor metabolismului.

Ceaiul de galbenele trateaza gastrita si ulcerul gastric. Se recomanda 2 cani de ceai de galbenele pe zi, dimineata si seara.

Alta utilizare a ceaiului de galbenele este pentru tratarea gingiilor care sangereaza. Se clateste gura, dupa periaj, cu ceai de galbenele, pentru a reduce inflamatiile gingivale si pentru vindecarea mai rapida a infectiilor.

Infuzia de galbenele se prepara din 2 lingurite de floare uscata (fara codite) la o cana de apa fiarta. Se foloseste in tratarea acneei, inflamatiilor tenului sau a cancerului de piele intr-un timp indelungat. Galbenelele mai sunt folosite in tratamanetul extern ca cicatrizant si antiinflamator in tratamentul plagilor, arsurilor, degeraturilor si ulceratiilor. Se aplica comrese pe rani, arsuri sau ulceratii.
Alifia de galbenele are rolul de a mentine echilibrul hidric al epidermei si de a conferi catifelarea naturala a pielii datorita continutului bogat in vitamine.
Utilizări terapeutice interne

Încă din antichitate, salvia are faima unui panaceu (leac universal), fiind considerată ca fiind unul dintre cele mai renumite tonice digestive şi nervoase. Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Este recomandat celor cu astenie nervoasă şi convalescenţilor, deoarece combate stările de slăbiciune, lipsa poftei de mîncare, surmenajul, depresia, tremurăturile membrelor şi paralizia.

Mulţi doctori au recunoscut proprietăţile remarcabile ale salviei: ei o administrează în spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor cu cele mai bune rezultate. În cazul acestor afecţiuni, se beau 2 ceşti pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură.

Salvia este cel mai bun remediu antisudorific. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă, în afară de levănţică, de mare ajutor oamenilor: ea vindecă maladia care provoacă această transpiraţie în timpul nopţii şi îndepărtează, prin puterile ei înviorătoare, slăbiciunea care însoţeşte boala.

Ceaiul de salvie are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturînd toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Stimulează funcţiile stomacului şi calmează spasmele, înlătură greţurile, durerile intestinale şi stopează diareea (mai ales la sugari). Are acţiune depurativă şi elimină mucozităţile abundente din aparatul respirator şi stomac.

Salvia regularizează şi face să apară menstrele după naşteri, restabilizînd tonusul uterului. Uşurează naşterile. Favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa. Ajută la scăderea zahărului din sînge la diabetici, opreşte lactaţia la femei.

Infuzia de salvie este diuretică, antifebrilă, tonică şi stimulentă. Activează funcţiile circulatorii (previne infarctul), vindecă reumatismul, astmul, nevralgiile, edemele, combate guta.

Utilizări externe

Ceaiul de salvie se recomandă extern în mod deosebit în amigdalite, boli de gît, abcese dentare, inflamaţii ale faringelui şi cavităţii bucale. La mulţi copii şi adulţi nu s‑ar fi ajuns la operaţie de amigdale dacă s‑ar fi intervenit la timp cu salvie. Dacă lipsesc amigdalele, care, în calitatea lor de "poliţişti" ai organismului, opresc substanţele otrăvitoare şi le prelucrează, acestea se îndreaptă direct către rinichi.

Salvie ajută şi dinţii care se mişcă, gingiile care sîngerează, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clăteşte gura sau se face gargară cu infuzie.
SOCUL,
Ceaiul de soc este unul dintre cele mai recomandate ceaiuri pentru slabit , intrucat elimina toxinele din organism, fiind diuretic si intr-o mica masura laxativ.
Actiune: sudorifica, diuretica, emolienta, laxativa, antireumatica, antinevralgica, stimuleaza rezistenta organismului.
Indicatii: bronsite, faringite, gripa, guta, reumatism, infectii urinare.
Se prepara o infuzie din 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa. Se beau 3-4 cani pe zi. Se foloseste alaturi de alte plante medicinale cu efect sudorific, antireumatic si depurativ.

Musetelul

Florile de musetel au proprietati antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoilente, anestezice locale si cicatrizante. Ele stimuleaza si regenereaza tesuturile normalizand metabolismul pielii si activand epitelizarea.

Influenteaza benefic mucoasa gastrica avand actiune antiulceroasa.

Actioneaza activ si asupra colitelor, a inflamatiilor cailor urinare sau in cazul menstrelor dureroase.
ATENTIE!

Daca in loc de infuzie se face un ceai tare atunci acest ceai in loc sa aibe un efect antispastic, el irita stomacul provocand uneori varsaturi si chiar diaree. Iata cum prinr-o mica eroare in loc sa obtinem un efect benefic putem obtine unul daunator.


Tonifica parul, dandu-i reflexe blonde si actioneaza benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Florile de musetel - uz cosmetic

- Pentru tenurile uscate si ridate se pun comprese cu infuzie pe fata.

- Pentru tenurile iritate si inrosite se pune compresa cu infuzie dintr-o lingura de floeila o cana cu apa clocotita, lasata acoperita 30 minute.

- Pentru tenurile grase se pot face bai de aburi cu infuzie din doua lingurite flori la o cana cu apa in clocot.

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este un arbust mediteranean, placut mirositor.
Denumirea sa este data de romani (ros=roua si marinus=mare), adica cel umezit de roua marii. Grecii numeau rozmarinul planta sfanta Libatonis.
In prezent este o planta nelipsita din gospodariile bavareze. Datorită proprietăţilor de stimulare a corticosuprarenalelor, rozmarinul a fost considerat întotdeauna un elixir al tinereţii, care fortifică organismele anemice, debilitate prin boală sau aflate în convalescenţă. Planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire, astfel că persoanele consumatoare de rozmarin manifestă o vitalizare a activităţii tuturor organelor, un plus de energie şi de optimism.

Formele de utilizare în fitoterapie

- Decoct din 50 g vârfuri înflorite, care se fierb 5 minute într-un litru de apă; se infuzează acoperit 15-20 minute, se strecoară şi se foloseşte sub formă de comprese contra reumatismului sau se toarnă în cada de baie, adăugând 20 g sare amară pentru tratamente în dureri musculare, edeme ale gambelor şi reumatism sau la spălarea capului contra mătreţii;

- Infuzie din 20 g vârfuri înflorite la 1 litru apă clocotită; se infuzează 10-15 minute acoperit, se strecoară şi se beau 1-2 căni pe zi, după mese, cu efecte în tratarea afecţiunilor de stomac şi intestine, steatoză hepatică, boli respiratorii (gripă, pneumonie), slăbirea memoriei, astenie, surmenaj, debilitate şi ameliorarea stărilor de menopauză (climax);

- Infuzie concentrată din 50 g vârfuri înflorite la 1 litru apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se utilizează extern în gargarisme, spălături, duşuri vaginale, frecţii la entorse şi băi în reumatisme, artroze, convalescenţă şi la copiii nervoşi;

- Macerat din 15 g frunze şi flori la 1 litru apă rece din care se beau 1-3 căni pe zi;

- Tinctură din 10-15 g de frunze uscate la un pahar alcool 700 şi un pahar apă; se lasă la macerat 10-14 zile, se strecoară în sticluţe bine înfundate şi se consumă intern câte o linguriţă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, având efecte contra colicilor abdominale, ateroscleroză coronariană, scleroză cerebrală, astenie, oboseală, stări de slăbiciune, întărirea memoriei, debilitate fizică la tineri, pneumonie, hipotensiune, leşin (într-o cură de 3-4 luni). Pentru uz extern, tinctura se diluează de 3 ori cu apă fiartă şi răcită şi se foloseşte în comprese sau frecţii contra paraliziei faciale, hemipareză, reumatism, contuzii, luxaţii (în amestec cu salvie), gargară pentru dureri de dinţi, antiseptic şi cicatrizant în tratarea plăgilor, degerăturilor, eczeme, acnee şi seboree.
Uleiul de rozmarin.
Uleiul esential de rozmarin se prezinta ca lichid limpede, racoritor, incolor sau slab galbui, cu miros camforat si cu gust arzator.
Contine borneol, camfor, eucaliptol, pinen, flavonozide, acid rozmarinic, rozmaricina.
Uleiul esential de rozmarin este mult utilizat in industria de produse cosmetice datorita actiunii analgezice, aromatizante, antiinflamatoare, de stimulare a circulatiei sanguine periferice, antimicrobiene si de prevenire a caderii parului.
O serie de derivati terpenici din compozitia sa au actiune de ecranare fata de radicalii liberi de oxigen. Cornasolul si acidul carnozic sunt eficienti in protejarea membranelor celulare de stresul oxidativ si, de asemenea, au actiune antiradicala.

plantele aromatice{preluat de pe gradina mea.ro}

Se mai pot numii mirodeniile lumii europene, sunt ieftine si la indemana oricarei gospodine. Cresc fara pretentii in gradina si ghivece; cu doua-trei pliculete de seminte aveti verdeturi proaspete tot anul. Iar unele dintre ele se inscriu si in categoria plantelor medicinale, fiind folosite si in medicina naturista.

Patrunjelul

Este probabil cea mai cunoscuta planta aromatica din bucataria romaneasca, alaturi de leustean si marar. Aproape oricine stie la ce mancaruri se foloseste patrunjelul : supe, tocanite, mancaruri de legume, sosuri, salate. Dar mai putini stiu ca el ascunde si o comoara de vitamine si minerale: multa vitamina C (20 g acopera necesarul zilnic), betacaroten, bioflavone (antioxidanti) si calciu. patrunjelul eeduce inflamatiile, stimuleaza pofta de mancare, este diuretic, depurativ, vermifug (adica combate viermii intestinali) si are efect vasodilatator.

Mararul

Aroma sa puternica, picanta, se potriveste pentru mancarurile de legume, salate, omlete, peste sau branza. Isi pierde aroma cand este uscat, dar se poate conserva foarte bine in sare sau prin congelare. Contine potasiu, fosfor, calciu, sulf. Apa de marar poate fi folosita atat pentru albirea tenului cat si pentru indepartarea petelor de pe piele.

Salvia

Salvia are o aroma puternica, usor amaruie, fiind folosita la fripturile de miel, gasca sau vitel. Ceaiul din frunze de salvie atenueaza simptomele sindromului premenstrual si calmeaza durerile specifice primei zile de menstruatie. Se incepe cura cu 10 zile inainte de menstruatie si in fiecare zi se beau una-doua cesti de infuzie (1 lingurita la o cana cu apa fierbinte), care poate fi indulcita cu putina miere. Daca observati ca gingiile va sangereaza, clatiti-va gura dimineata cu infuzie.

Menta

Nimic nu are un aer mai proaspat si mai racoritor decat menta. Pe langa condimentarea mancarurilor orientale si picante, a iaurtului si a produselor lactate, menta este folosita inca din antichitate in fitoterapie. Ceaiul de menta regleaza digestia, combate balonarea, crampele si starile de greata datorita uleiurilor volatile (mentol). Uleiul esential de menta picurat in lampa de aromoterapie linisteste, alunga migrenele si reda bunadispozitie. Lotiunile cu extracte de menta stimuleaza circulatia sanguina, calmeaza durerile musculare, dar si netezesc si tonifica pielea. Iar cateva frunze de menta mestecate improspateaza respiratia mai bine ca orice guma mentolata.

Busuioc

Mai putin intalnit in bucataria romaneasca, dar frecvent folosit in cea mediteraneeana, thailandeza, si vienameza, busuiocul este folosit de minune la mancarurile din carne tocata, la peste, pui, paste, salate, sosuri aromate. Cateva crengute de busuioc puse la fereastra indeparteaza insectele si tantarii, iar uleiul esential sporeste puterea de concentrare. Dar este salvator in cazul starilor de nervozitate, anxietate, teama sau pentru combaterea insomniilor si a migrenelor. Busuiocul linisteste crampele (are unefect antispasmodic), este antiseptic si tonic.

Cresonul

Are gust picant, usor iute, ca acela de ridiche, si este potrivit pentru salate, sosuri, supe. Cresonul contine multe substante minerale, in special fier si vitamine.

Rozmarin

Frunzulitele sale, asemanatoare unor ace, au gust picant, usor amarui, si condimenteaza fripturile la tava (peste, miel, porc), cartofii la cuptor sau sosurile pentru paste. Rozmarinul este bogat in uleiuri volatile, fenoli, flavonoide, rozmarol (rozmarolul este un compus cu actiune antioxidanta). In cazul in care va simtiti obositi psihic, stresat sau nervos, puteti apela la o infuzie sau la aromoterapie, deoarece planta sporeste puterea de concentrare si de memorare, relaxeaza si tonifica. Calmeaza crampele si durerile menstruale, poate fi folosita ca infuzie sau inhalatii cu ulei volatil pentru raceala, bronsita, gripa, tuse. Inlatura cu succes durerile de cap, fiind utila si in caz de indigestie sau balonare.

Lotiunile cu extract de rozmarin stimuleaza circulatia periferica, au o actiune antiinflamatorie si calmaeaza durerile reumatismale. De asemenea, ca sa va intariti radacina parului si sa combati matreata, clatesti-va pe cap cu infuzie de rozmarin. Femeile insarcinate ar trebui insa sa evite consumul de rozmarin, deoarece poate provoca avorturi, daca este folosit in cantitati foarte mari.

Cimbrul

Se foloseste mai ales uscat, deoarece isi intensifica aroma picanta, usor dulceaga, in mancaruri de legume, tocanite, preparate din carne tocata, fripturi sau sosuri pentru spaghete. Ceaiul de cimbru (1 lingurita la o cana de apa fierbinte) combate indigestia sau chiar balonarea. Daca va plangeti de parul gras sau matreata, preparati-va o infuzie de cimbru in proportii egale, lasati-o sa se raceasca, strecurati-o si clatiti-va apoi parul.